Scurt istoric – Biblioteca Județeană Satu Mare

📜 Scurt istoric

Memoria culturală a cărții și a bibliotecilor publice din Satu Mare

🏛️ Începuturile bibliotecilor publice în Satu Mare

Începând din secolul al XVI-lea, în Satu Mare, au existat biblioteci școlare, biblioteci confesionale, cele înființate de bresle și asociații profesionale.

În anul 1859, profesorul de limba și literatura română de la Liceul romano-catolic, Petru Bran, o dată cu înființarea catedrei de limba română, a pus și bazele unei „modeste biblioteci” care „s-a conservat într-o sală mică” și servea și ca sală de predare până în anul 1875. Vasile Scurtu în cartea intitulată „Petru Bran – un luptător al trecutului românesc din Satu Mare”, apărută în anul 1939, precizează: „Sub aripile părintești a lui Bran elevii și-au comandat cărți românești […]. Astfel s-a pus bazele unei biblioteci românești”. Tot în cartea sus amintită este redat un proces verbal în care sunt amintite câteva din titlurile cărților existente în bibliotecă, pentru care „se purta o grijă mare, pentru a cărei aranjare s-a instituit o comisie specială”.

Documentele vremii ne precizează și numele unuia dintre elevii care se ocupa de mica bibliotecă încropită cu entuziasm de dăruitul cărturar Petru Bran, Antoniu Covaciu. Acesta a ajuns preot greco-catolic după ce și-a desăvârșit studiile teologice la Viena; tradiția familiei amintește faptul că în capitala imperială a legat o frumoasă prietenie cu cel care avea să devină „Luceafărul” poeziei române.

În numărul 24 al ziarului „Concordia” din anul 1864, în articolul „Limba română în Satu Mare”, Petru Bran propune „a aduna cărți românești pentru bibliotecă”.

Monografia județului Satu Mare realizată de un colectiv de autori sub îndrumarea dr. Borovszky Samu semnalează despre germenele constituirii unei biblioteci publice în Satu Mare încă de la sfârșitul anului 1891, când se înființează Cercul „Kölcsey”.

Din donații publice și din achizitii au fost organizate biblioteca și muzeul. În data de 1 iunie 1905 a fost inaugurat Muzeul Cercului „Kölcsey”, fapt care este consemnat și de Aristide Ștefănescu în „Ghidul muzeelor”, apărut în 1984. Biblioteca avea un fond de carte de câteva mii de volume.

📅 Biblioteci publice în perioada interbelică

După Marea Unire din 1918, o vreme nu este consemnată existența unei biblioteci.

În anul 1920, protopopul de Satu Mare, Constantin Lucaciu, fratele vestitului luptător pentru drepturile naționale, Vasile Lucaciu, semnează o adresă trimisă tuturor prim-pretorilor județului Satu Mare prin care propune ridicarea unui „palat cultural” în Satu Mare care ar urma să cuprindă, printre altele, „o bibliotecă mare centrală”. Din cauza situației economice precare, acest „palat cultural” nu a ajuns să fie construit.

Un ani mai târziu, Ministerul Instrucțiunii va cere înființarea unui muzeu și a unei biblioteci pe lângă Liceul românesc, astăzi Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Conducerea liceului mulțumea la finele anului școlar 1919/1920 Băncii „Marmorosch Blanck” din București care a donat suma de 25.000 cor. pentru biblioteca liceului, care urma să fie „baza fondărei unei mai bogate biblioteci în Satu Mare”.

În 1932, o bibliotecă publică funcționa la Satu Mare în clădirea cunoscută sub numele de „Casa Albă”. Tot în perioada interbelică, pe str. Ștefan cel Mare nr. 4 funcționa biblioteca „Kultura”.

În anul 1935, Horia I. Gheorghiță, în monografia sa despre Satu Mare, spune că există la Școala de Arte și Meserii o „bibliotecă înființată prin colectă publică, condusă de Nicolae Mândruț, cuprinzând volume literare de valoare”.

În numărul 1 al revistei „Datina” din aprilie 1938 se publică articolul Biblioteca Casei Naționale. Spicuim din acest interesant articol: „Casa Națională din localitate adăpostește în prezent o vastă bibliotecă cu volume de tot felul: literare, științifice, juridice etc. (…) Biblioteca crește mereu, fiind formată din numeroase donații din scrierile tuturor maeștrilor români, caselor culturale, bibliotecilor sau alte fundații de educare a poporului.(…).”

„Afirmarea” din același an scrie: „Astra tinde să realizeze și o casină românească cu sală de lectură și o bibliotecă publică”. Tot aici, profesorul Eugen Seles, președintele „Astrei”, spune: „…comitetul Astrei va încerca cu concursul tuturor bunilor sătmăreni, să înființeze și să aibă o casă de lectură”.

În acest sens, în 1939, același titlu de periodic observa: „…despărțământul județean a luat măsuri să aprovizioneze cercurile cu stocuri de cărți populare pentru biblioteci. Remarcăm în această privință și bunăvoința d-lui Dumitru Șuta, librar, care a promis o serie de cărți pentru popor”.

Urmează o ultimă întrerupere în seria bibliotecilor publice sătmărene cauzată de Dictatul de la Viena și de evenimentele politice care au urmat sfârșitului celui de-al doilea război mondial.

🏢 Biblioteca publică postbelică

Paragraful curent marchează un moment de referință. Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1542/1951 privind măsurile ce trebuie luate pentru îmbunătățirea activităților bibliotecilor din România, apărută în Buletinul Oficial nr. 120 din 29 decembrie 1951, se înființează în acel an Biblioteca Raională cu sediul într-o mică încăpere de pe str. Horia nr. 1 și un singur bibliotecar.

În anul 1952, biblioteca primește un alt nume: Biblioteca Centrală Raională și un alt sediu: B-dul Traian, nr. 1. Apar primele rafturi de lemn și numărul angajaților se ridică la patru. Suprafața utilizabilă (95 m.p.) se împarte în sala de lectură (50 m.p.), serviciul de împrumut (20 m.p.) și o mică magazie (25 m.p.). Dintr-un raport descoperit la Arhivele Statului din Baia Mare, reiese că la sfârșitul lui 1952, erau pe rafturi 5383 de volume.

În anul 1953 biblioteca se mută într-un alt spațiu, tot pe B-dul Traian, dar la nr. 6, și i se modifică numele în Biblioteca Centrală Raională de Masă. Spațiul fiind mai generos, se înființează trei depozite mici și se permite accesul liber al cititorilor la rafturi. Din acest an se conduc evidențele de bibliotecă (registrul inventar și registrul de mișcare a fondurilor).

Începând cu anul 1958 au fost adunate din localități ale raionului Satu Mare un număr mare de publicații vechi în scopul deschiderii unei biblioteci documentare în municipiul Satu Mare.

Din anul 1960 până în 1964, o parte a bibliotecii, mai precis secția de împrumut pentru copii, își va desfășura activitatea independent într-o sală a clădirii de pe str. Cuza nr. 2 (azi Casa de Cultură „G. M. Zamfirescu”). Anul 1963 arată, în statistici, că în bibliotecă existau 31.787 de volume.

În anul 1964, biblioteca, cu un efectiv de 32.295 de volume, se mută temporar la parterul clădirii din Piața Libertății nr. 21 (azi: Muzeul de Artă), unde mai ființa în acea perioadă și Muzeul Raional.

După constituirea județului Satu Mare, în 1968, instituția se va numi Biblioteca Municipală Satu Mare, fiind înregistrate atunci 36.507 publicații. Inundațiile din mai 1970 au afectat clădirea ce adăpostea biblioteca, accentuând condițiile nefavorabile de depozitare.

O ultimă mutare are loc în anul 1972. Oficialitățile de atunci ale municipiului și județului oferă Bibliotecii Municipale (fondul era de 68.621 de publicații) parterul clădirii de pe str. Decebal nr. 2. Suprafața de 1900 m.p. utilizabili și sălile înalte permit organizarea împărțirii fondului de carte pe secții și construirea de rafturi metalice supraetajate.

Între anii 1973-1975 se împarte pe gestiuni întregul fond de carte constituindu-se colecțiile curente pentru secțiile de împrumut pentru adulți și copii și se constituie colecția de bază pentru sala de lectură. În același ani se organizează cataloagele generale pentru public. Începând din anul 1974 biblioteca poartă numele de Biblioteca Județeană Satu Mare. Tot în acest an se deschide, la parterul unui bloc din cartierul Someș (azi cartierul Micro 14), prima filială a bibliotecii.

În anii 1977-1978 se deschide actuala Sală de lectură și se confecționează mobilierul din lemn care oferă și azi sălii un aspect civilizat. Se montează rafturi metalice. În 1977 se mută filiala la parterul blocului 17 de pe str. Cloșca nr. 1.

În anii 1980 se trece la descrierea ISBD(M) pentru cartea curentă, ISBD(S) pentru seriale și ISBD(A) pentru cartea veche. Fondul de publicații curente ajunge în anul 1980 la 127.095 de volume. În anul 1982 se desființează singura filială a Bibliotecii Județene Satu Mare. Tot în acel an se începe prelucrarea fondului de carte veche. În ultimii patru ani ai regimului comunist, presiunea ideologică și restricțiile materiale ating punctul culminant.

Anul 1990 aduce schimbări în viața bibliotecii sătmărene. Fondul de carte se purifică de cărțile considerate a fi ale regimului comunist. Atunci existau 204.209 de volume. În anul 1991 se deschide o filială pe str. Brândușa nr. 17 din cartierul Micro 16. În anul 1992 se construiesc rafturi supraetajate, se deschide un depozit pentru periodice, altul pentru dublete, se înființează atelierul de legătorie. În anul 1994, cataloagele pentru public sunt grupate într-o sală a cataloagelor situată la intrarea în Sala de lectură.

Din anul 1994 începe programul de automatizare a serviciilor din bibliotecă. În toamna anului 1995 a fost achiziționat sistemul pentru informatizarea activităților de bibliotecă numit TINLIB.

În anul 1995 appear prima carte scrisă și tipărită la Biblioteca Județeană Satu Mare numită „Comunicări 1993-1994”, urmată în anul 1996 de volumul „45 de ani de existență”.

În martie 1997 se deschide Filiala nr. 2 „Lucian Blaga” și se editează revista „Filigran”. Tot în acest an biblioteca tipărește lucrarea „Zece personalități istorice sătmărene”. În august 1998 se deschide Filiala nr. 3. În același an apare catalogul „Cartea veche străină în Biblioteca Județeană Satu Mare sec. XV-XVI”, autori: Paula Vasil-Marinescu și Marta Cordea.

În septembrie 2003, Sala de lectură a bibliotecii primește numele omului de litere Gheorghe Bulgăr, pe fațada clădirii aplicându-se o placă comemorativă. În anul 2005 apar volumele I și II din catalogul „Carte veche străină : secolul XVII”, autori Marta Cordea și Paula Vasil-Marinescu.

Din data de 16 martie 2007, prin ordin judecătoresc Sala de lectură „Gheorghe Bulgăr” s-a aflat sub sechestru până în 30 septembrie 2011.

În 30 septembrie 2011 Biblioteca Județeană a îmbrăcat straie de sărbătoare, aniversarea celor 60 de ani de la înființarea instituției fiind întregită de lansarea oficială a Programului „Biblionet – lumea în biblioteca mea” și mai ales de redeschiderea sălii de lectură „Gheorghe Bulgăr”, care a fost zăvorâtă 4 ani și jumătate. Mass-media locale au prezentat pe larg desfășurarea evenimentelor, onorate de prezența a numeroase oficialități din conducerea județului, precum și a d-nei Doina Popa, președinta ANBPR și a domnului Paul-Andre Baran, director Program Biblionet, Fundația IREX România. Managerul Bibliotecii Județene, ec. Ioan-Mircea Ardelean, a înmânat diplome aniversare unor personalități din lumea politică și culturală sătmăreană, care au sprijinit de-a lungul timpului activitățile instituției.

Din luna mai 2010 funcția de manager al Bibliotecii Județene Satu Mare este deținută de ec. Ioan-Mircea Ardelean. La scurtă vreme după preluarea mandatului, Ioan-Mircea Ardelean a făcut demersuri pentru crearea condițiilor cerute de IREX pentru implementarea Programului „BIBLIONET: Lumea în biblioteca mea”.

În luna decembrie 2010 conducerea Bibliotecii Județene a achiziționat vestita bibliotecă a istoricului literar Nae Antonescu.

În perioada 11-15 aprilie 2011, în cadrul implementării programului „BIBLIONET: Lumea în biblioteca mea” s-a desfășurat prima sesiune de formare IT/LIB pentru bibliotecarii din județul Satu Mare. Au participat patru bibliotecari din Biblioteca Județeană Satu Mare și șase bibliotecari din bibliotecile din județ (Carei, Tășnad, Certeze, Crucișor, Lazuri, Viile Satu Mare).