CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

Comuna Săuca, Judeţul Satu Mare
Biblioteca Comunală - raport statistic 2009

Bibliotecar / norma :Fără bibliotecar
Adresa bibliotecii :
Tel./Fax. :
Orar :
Total colecţii 6456
Documente achiziţionate 0
Nr. total computere0
Total venituri (mii lei)0
Cheltuieli curente din finanţare bugetară0
Cheltuieli curente din venituri proprii0
Cheltuieli curente din alte venituri(sponsorizări,donaţii)0
Cheltuieli de capital0
Total utilizatori înscrişi 2005-20090
Utilizatori activi(2009)0
Tranzacţii de împrumut0
Nr. vizite la bibliotecă(frecvenţa)0
Populaţia1470

Monografia localităţii

In partea de sud-vest a judeţului nostru, intr-o zona deluroasa se afla situată comuna Sauca. Are o suprafaţă de 56 km?, iar la ultimul recensământ (2002), populaţia se ridica la 1468 locuitori. Din componenţa comunei, fac parte localităţile: Sauca, centrul administrativ - teritorial, Becheni, Cean, Chisau, Silvas. In ceea ce priveşte problema apariţiei localităţilor comunei in documentele medievale, si acest fapt nu este singular, studiile de baza emit pareri deosebite, respectiv in cunoscuta monografie dedicata Sălajului, Petri Mor, Szilágy vármegye monographiája, vol. I-IV (1901-1904), menţionează: Becheni, a. 1447; Cean, dupa a. 1400, Chisau in aceeaşi ordine; Sauca, a. 1330. In lucrarea sa, Dictionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. I-II, Bucureşti, 1967-1968, C. Suciu face in acest sens următoarele precizari: Becheni, vol. I, a. 1334; Cean, vol. II, a. 1244; Chisau, a 1475; Sauca a. 1220 (vol. II) si Silvas, a. 1234, vol. II.
In ceea ce priveşte descoperirile arheologice, desi nu sint numeroase, constituie un indiciu in reconstituirea cit mai veridica a modului de viaţă a comunităţilor omenesti din antichitate. La Becheni a fost găsit un topor din cupru (arama), care se poate data intre 2500-2000 î.d. H.. Din aceeaşi localitate provin fragmente de vase din perioada bronzului tracic (1600 - 900/850 î.d. H.). Mai semnalam ca in 1977 au fost găsite vase si fragmente din sec. XIII-XIV (un sat feudal disparut). De la Chisau sint descoperiri din epoci diverse, in ordine cronologica, acestea aparţin epocii pietrei şlefuite, neolitic (6000 - 3500, î.d. H.), exista apoi in doua puncte distincte din hotarul satului urmele a doua sate din perioada feudalismului timpuriu, astazi disparute. Adaugam insa ca din punct de vedere istorico-arheologic cele mai importante vestigii sint cele din epoca romana, vase tipice ca forme si decor, descoperite la Chisau si la Chereusa, pe Valea Cosaului (Canalul Ierului). Acestea se inscriu cronologic in sec. II-IV dupa Hristos si aparţin unor comunităţi dacice rămase in afara Daciei romane (dacii liberi). La rubrica descoperiri arheologice amintim ca in colecţiile Muzeului Naţional Maghiar se afla un topor din cupru, identic cu cel găsit la Becheni. Istoria medievala a localităţilor din zona este marcata de mai multe evenimente. Voievodatul intins si puternic condus de Menumorut a cuprins si aceasta zona, care mai târziu, administrativ, va face parte din Comitatul Solnocul de Mijloc. Asupra zonei, isi pune mai apoi amprenta oraşul Tasnad si cetatea existenţa aici. Evenimentele marcante ale istoriei naţionale: 1437, 1514, 1701 - 1711, vor cuprinde in viltoarea evenimentelor, nu numai aceasta parte a judeţului actual dar si a zonei din jur. De la Sauca si Silvas se cunosc doua sigilii satesti, din anii 1870 si 1879 si care prin reprezentarile lor specifice redau activitatile tipice din zona, respectiv agricultura si viticultura. Pentru sigilii, amintim pe cel al cultului gr eco- catolic, din anul 1839 de la Cean, si pe care sint reprezentati Sfinţii Arhangheli, Mihail si Gavril.
Dintre personalităţile născute in zona, pentru meritele sale, cariera pe linie bisericeasca (greco-catolic), dar si politica se cuvine menţionat Lobontiu Ioan, născut la Silvas la 10 august 1880 (nu i se cunoaste anul in care a decedat). A fost protopop al Careiului, fondator si director al bancii "Vulturul" din Tasnad, s-a afirmat in cadrul P.N.T - Satu Mare, decorat cu Crucea de ofiţer a ordinului "Coroana României". La realizarea idealului istoric fundamental - Unirea de la 1 Decembrie 1918, aceasta parte a judeţului actual, prin locuitorii sai, precum si a intregii zone, si-a adus un aport considerabil. Incepind cu toamna anului 1919, la Conventia de la Belgrad din 13 noiembrie 1918, incheiate cu Ungaria de catre aliati, se va stabili o linie provizorie de demarcatie: Sighet - Jibou - Ciucea - Halmagiu - Zam. Zona aflata la vest de aceasta a rămas sub administratia maghiara, iar trupele din armata maghiara, din Divizia de secui, au introdus un aspru regim de teroare împotriva românilor. Atrocitatile au luat insa sfirsit dupa grele lupte, la 19 aprilie 1919. Diktatul de la Viena din toamna anului 1940 a insemnat pentru români de aici un calvariu cumplit, dar care prin Eliberarea din Octombrie 1944 va lua si el sfirsit.

Monografie întocmită de istoricul Gheorghe Lazin

Website counter

Ultima actualizare : 14.10.2010