CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

Comuna Pişcolt, Judeţul Satu Mare
Biblioteca Comunală - raport statistic 2009

Bibliotecar / norma :Lazea Lia / normă întreagă
Adresa bibliotecii :Str. Libertăţii, Nr. 60
Tel./Fax. :0261/824802
Orar :Luni-Vineri : 8-16
Total colecţii 9337
Documente achiziţionate 64
Nr. total computere0
Total venituri (mii lei)17,59
Cheltuieli curente din finanţare bugetară17,07
Cheltuieli curente din venituri proprii0
Cheltuieli curente din alte venituri(sponsorizări,donaţii)0,53
Cheltuieli de capital0
Total utilizatori înscrişi 2005-2009427
Utilizatori activi(2009)311
Tranzacţii de împrumut810
Nr. vizite la bibliotecă(frecvenţa)278
Populaţia3200

Monografia localităţii

Situată în partea de sud-est a judeţului, comuna Pişcolt are în componenţa sa următoarele sate: Piscolt, reşedinţa administrativ - teritorială, menţiune documentară la 1329 (documentele Capitlului - loc de adeverire - din Oradea) - C. Suciu, Dictionar istoric al localitătilor din Transilvania, vol. II, p.44; Resighea, a. 1215 si Scărisoara Nouă (colonisti adusi din Muntii Apuseni, între anii 1924 - 1930). Cu o suprafată de 74 km?, comuna avea la ultimul recensământ o populaţie de 3263 locuitori. Amintim că geografic teritoriul în cauză se află în cadrul unitătii Câmpia Nirului; aceasta se prezintă cu un aspect colinar, format din dune de nisip paralele între ele.
De pe teritoriul comunei provin numeroase descoperiri arheologice, din 46 de puncte din hotarul celor trei localităti care compun Piscoltul. Astfel cele mai vechi vestigii care atestă prezenta comunitătilor omenesti în zonă sunt datate în epoca pietrei şlefuite, neolitic (cca. 6500/6000 înainte de Hristos). Urmele de locuiri continuă apoi până în secolele XI-XIII. In vremea apariţiei în documente a localitătilor această continuitate se întinde pe aproape 7500 de ani. Numeroase sunt apoi vestigiile din perioada bronzului tracic, cu precădere mileniul II înainte de Hristos. De o importantă deosebită sunt apoi urmele de locuire din epoca fierului, cultura Ciova a. 1000-800, dar mai ales cele din epoca daco-celtică, sec. IV-II înainte de Hristos: în partea dreaptă a soselei Piscolt - Curtuiuseni, în partea de vest a localitătii, pe o dună de nisip au fost găsite si cercetate 186 de morminte, cel mai mare cimitir de acest fel din tară, cu un bogat inventar: ceramică (vase întregi), obiecte de podoabă din bronz, fier si argint si numeroase piese de armament. De o importantă deosebită sunt apoi urmele din epoca romană, sec. II-IV (Lutărie, Livadă, Nisipărie). Epoca de după retragerea romană din Dacia, a. 271/274-275, este reprezentată de mai multe descoperiri din secolele V-VII care demonstrează continuitatea de viată din zonă. Alte urme aparţin perioadei de început a evului mediu timpuriu, atunci când această parte a actualului judet a aparţinut de voievodatul românesc condus de Menumorut. Pentru perioada medievală amintim apoi câteva sigilii. Astfel localitatea Piscolt este menţionată ca si târg în perioada de după anul 1700; se mai păstrează si două sigilii - 1818 si 1828. Adăugăm sigiliul sătesc de la Resighea, 1856, din aceeaşi localitate, cel greco-catolic - 1832, sau cel reformat de la Piscolt - 1858; biserica reformată din Piscolt, monument istoric, a fost construită după anul 1400. Amplele miscări din perioada epocii moderne au cuprins si zona. Astfel, în primăvara anului 1848 printre cei 75 de tărani care s-au opus stăpânilor de pământ se numără si cei din Resighea (doc. 7 mai 1848 - Carei). Un alt document, din 26 aprilie 1848, se referă la încăpătânarea locuitorilor din Resighea, care se opun stăpânilor de pământ. Integrarea istoriei acestor meleaguri în istoria generală a Transilvaniei, îndeobste a celei naţionale, va iesi cu pregnantă în relief, atunci când lupta pentru realizarea Marii Uniri - 1 Decembrie 1918 - va intra în etapa decisivă. Dintre membrii Consiliului Naţional al plăsii Carei, constituit la 18 noiembrie 1918, a făcut parte si învătătorul Cornel Abrudan din Resighea. Din documentul emis la 5 decembrie 1918 la Resighea, acelaşi Corneliu Abrudan, preşedintele Consiliului Naţional Român local, face referiri la incidentele provocate în localitate de gărzile naţionale maghiare din Carei. Documentul din 10 ianuarie 1919, emis la Vezendiu, ne face cunoscută lista membrilor Gărzii Naţionale Române de la Resighea, compusă din 25 de membri, printre ei si militari care au participat la primul război mondial. Nu putem încheia aceste rânduri fără a ne opri succint asupra localitătii Scărisoara Nouă; astfel mentionăm cele două monumente existente aici. Cel dintâi a fost realizat în 1980, prin contributia cetătenilor, nu mai putin datorită abnegatiei procurorului Ioan Bâtea (autorul cărtilor Motii din Sătmar) si este dedicat eroilor neamului căzuti pe parcursul celor două războaie mondiale pentru întregirea neamului, eliberare socială si naţională. Celălalt monument se află în perimetrul Muzeului Motilor din Scărisoara; el aminteste prin reprezentările sale de obârsia mândrilor oameni de aici, veniti din tinutul încărcat de istorie si legendă - Muntii Apuseni. Muzeul Motilor, reorganizat prin eforturile Muzeului Judeţean Satu Mare, are în cele 6 săli ale sale (Interior tărănesc, Industria casnică a textilelor si a portului popular, Ceramică, Ocupatiile tărnesti, Atelierele mestesugăresti, Depozit) un număr de peste 800 de piese reprezentative, de mare importantă istorică si etnografică.

Monografie întocmită de istoricul Gheorghe Lazin

Website counter

Ultima actualizare : 14.10.2010