CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

Comuna Petreşti, Judeţul Satu Mare
Biblioteca Comunală - raport statistic 2009

Bibliotecar / norma :Bekes Lucia/normă întreagă
Adresa bibliotecii :Str. Principala, Nr.549
Tel./Fax. :0261/820063
Orar :Luni-Vineri : 8-12; 13-16
Total colecţii 8363
Documente achiziţionate 78
Nr. total computere0
Total venituri (mii lei)25,15
Cheltuieli curente din finanţare bugetară24,52
Cheltuieli curente din venituri proprii0
Cheltuieli curente din alte venituri(sponsorizări,donaţii)0,63
Cheltuieli de capital0
Total utilizatori înscrişi 2005-2009510
Utilizatori activi(2009)198
Tranzacţii de împrumut2219
Nr. vizite la bibliotecă(frecvenţa)1940
Populaţia1650

Monografia localităţii

Situată in zona Carei, de fapt Câmpia Careiului, comuna Petresti, cu un relief format din zona de câmpie, are o suprafaţă de 29 km? si o populaţie de 1683 locuitori (recensământ 2002). Aflata in partea de sud-vest a judeţului, se inscrie in subunitatea geografica Câmpia Careiului, care la rindul ei se încadrează marii unitati Câmpia Tisei, mai exact in sectorul nordic al acesteia, respectiv Câmpia Someşului; altitudinea acestei subunitati geografice, incadrata de Câmpia Ecedea si Câmpia Nirului, este cuprinsa intre 120-163 m. De remarcat ca intre Resighea si Sanislau se mai pastreaza dune de nisip, care in ciuda aspectului monotou, in anumite locuri, ii confera un aspect valurit.
In componenţa comunei intra: Petresti, reşedinţa administrativ - teritoriala si Dindeştiu Mic. In ceea ce priveşte menţiunile in documentele medievale parerile sint impartite, astfel revenind la Petresti, in Karoly Okleveter, I, p. 267 se menţionează anul 1366, iar pentru Dindeştiu Mic I. Brazay, Emlaklapok Mezepetri, 1886, p. 180, indica anul 1316. In ceea ce priveşte C. Suciu, Dictionar istoric al localităţilor din Transilvania, II, Bucureşti, 1968, p. 38, menţionează anul 1323; acelaşi istoric, Dictionar, I, Bucureşti, 1967, menţionează anul 1913.
Referitor la descoperirile arheologice, acestea sint lacunare, fapt care se mai intilneste in multe localităţi din Câmpia Careiului. In stinga soselei Satu Mare - Oradea, intr-o zona mai ridicata se afla satul denumit Kide sau Kigye, depopulat inca in secolul XVIII, in zona acestui sat la peste 500 m se afla o movila artificiala peste care a fost ridicata o capela (dupa holera din 1831. Acest sat in documente apare in anul 1324 (Károlyi Oklevetar, I, p. 67). In colectia Muzeului Judeţean Satu Mare se pastreaza citeva fragmente de vase din perioada bronzului tracic si din epoca romana, sec. II-IV dupa Hristos.
Situat in Câmpia Careiului - dar hotarul sau se extinde si spre Valea Ieriului, inspre Portita - la Dindeştiu Mic se afla o movila artificiala, fara urme arheologice (aceste movile artificiale sint semne de hotar si ele apar inca in epoca medievala). Amintim ca de pe malul riului Tamm (Damm in limba svaba), in anul 1982, au fost adunate mai multe fragmente de vase din epoca pietrei şlefuite (neolitic), insa putinatatea materialului, cit si lipsa unor forme de vase tipice si a unor ornamente specifice, impiedica nuantari culturale. In perioada de sfirsit a primului mileniu, imediat dupa anul 900, zona aceasta, ca si altele situate in vestul si nord-vestul tarii, a făcut parte din voievodatul românesc al lui Menumorut, care practic cuprindea Aradul, Bihorul si Satu Mare; dar mai târziu va fi atrasa de Carei, de cetatea si castelul existent aici. In prima faza se va ridica la 1482 o casa întărită, apoi, in fata pericolului otoman, in 1592, aceasta construcţie este transformată in cetate cu santuri de aparare. In 1794, cetatea va fi darimata iar in locul ei s-a ridicat un castel, reşedinţa a nobililor din familia Károlyi.
Evul mediu va cunoaste o serie de framintari sociale care au mers pina la adevarate revolte, cu aprige ciocniri intre taranime si nobili. Asa este cazul la 1514 cu prilejul războiului taranesc condus de Gh. Doja, cind in zona cei ridicati la lupta erau conduşi de Laurentiu Meszaros. Ample miscari se vor semnala intre anii 1703-1711, cind armata celor care se opuneau cuceririi Transilvaniei de catre habsburgi număra români, maghiari si germani, interesati insa de eliberarea sociala si naţionala. Pentru perioada de sfirsit a istoriei medievale menţionăm colonizarea şvabilor: Petresti, 1740-1742 si Dindeştiu Mic, 1800. Pentru aceeaşi perioada menţionăm sigiliul satesc de la Petresti, 1840, care prin redarea unui bradar si a doua fiare de plug, a celor trei spice de griu sugereaza principala ocupatie a locuitorilor - agricultura. Tot de la Petresti amintim sigiliul ecleziastic, cultul greco-catolic de 1791 (reprezentarea Sf. Elisabeta oferind un mar unui invalid sprijinit intr-o cirja). La 1848, in zona se vor semnala ample miscari; lupta românilor pentru dreptate si libertate, pentru realizarea unitatii naţionale va cunoaste valenţe nemaiintilnite in toamna ferbinte a anului 1918. Menţionăm doar ca la constituirea Consiliului Naţional al plasii Carei la 18 noiembrie, unde au participat locuitorii din zona, dupa intonarea imnului naţional Desteapta-te române, a fost ales presedinte arhidiaconul Romulus Marchis; documentele noteaza: "s-a votat cea mai frumoasa actiune: lepadarea jugului strain si unirea cu patria mama".

Monografie întocmită de istoricul Gheorghe Lazin

Website counter

Ultima actualizare : 14.10.2010