CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

Comuna Medieşu Aurit, Judeţul Satu Mare
Biblioteca Comunală "Hadrian Daicoviciu" - raport statistic 2009

Bibliotecar / norma :Bădescu Mariana / normă întreagă
Adresa bibliotecii :Str. Cetăţii, Nr. 159
Tel./Fax. :0261/842080
Orar :Luni, Miercuri, Joi : 8-16; Marti, Vineri : 9-17
Total colecţii 13452
Documente achiziţionate 185
Nr. total computere1
Total venituri (mii lei)59,78
Cheltuieli curente din finanţare bugetară58,00
Cheltuieli curente din venituri proprii0
Cheltuieli curente din alte venituri(sponsorizări,donaţii)1,78
Cheltuieli de capital0
Total utilizatori înscrişi 2005-2009579
Utilizatori activi(2009)218
Tranzacţii de împrumut3132
Nr. vizite la bibliotecă(frecvenţa)1458
Populaţia7020

Monografia localităţii

Mediesu Aurit - o aşezare cu o istorie de 15.000 de ani
Avind o bogata istorie, cu o incarcatura emotionala deosebita, teritoriul actualei comune cu o suprafaţă de 100 km? si o populaţie de 7249 (recensământ 2002), situată in manoasa câmpie a Someşului, m-a determinat a renunta in cazul de fata la succintul DICTIONAR ISTORIC AL LOCALITĂŢILOR. Din cadrul comunei, fac parte localităţile (sint redate anii apariţiei in documente): Mediesu Aurit (a.1271), Babasesti (a. 1512), Iojib (a. 1490), Iojib - Vii (a. 1956), Medies Rituri, (a. 1956), Medies-Vii (a. 1956), Potau (a. 1215), Româneşti (a. 1339).
Primele urme de vietuire omeneasca sint din epoca pietrei cioplite
Istoria zonei aflata in partea de est a judeţului se pierde in negura vremurilor. Astfel, prin cercetările arheologice din 1969, pe dealul de la Medies Vii, au fost puse in lumina urme de vietuire omeneasca din epoca pietrei cioplite (paleolitic), asa numita cultura gravettiana (denumire dupa o localitate din Franţa), localizata in timp intre anii 15.000-10.000 î.d. H..
Incepind cu anul 1964, pe teritoriul comunei au început sa se efectueze ample cercetari arheologice. Le amintim in ordinea cronologica a vestigiilor: astfel, pe o terasa joasa a Văii Racta, in anul 1967, cu prilejul lucrărilor de dezvelire a cimitirului dacic din epoca romana "La Lesu", in stinga drumului Medies - Dumbrava, au fost găsite doua morminte de incineratie in urna, tipice perioadei de trecere de la epoca pietrei la epoca metalelor (cultura Cotofeni - localitate din Oltenia); in partea de hotar "Togul lui Schweitzer", in stinga drumului Mediesu Aurit - Potau, locul "Dimbul acastaului' in anul 1969 a fost cercetat un tumul (movila) din perioada tracica (cultura Otomani), unde a fost găsit un mormint de incineratie, care cuprindea 9 vase; la Potau, in anul 1930 a fost găsit un topor de bronz (vechea colecţie a Muzeului Judeţean). Pe malul pârâului Seinelu, intre Medies si Potau, a fost cercetata in 1969 o interesanta fortificaţie din epoca tracica, cultura Otomani - se afla in partea de hotar "Ciuncasi". Recent in aceasta zona a fost găsit un inel de aur datat intre anii 1600-1400 i.Chr., cintareste 6 grame. Pentru aceasta perioada a preistoriei (epoca bronzului), menţionăm un depozit de unelte si arme descoperit la Medies - Rituri. Importante date privitoare la evolutia culturii tracilor din zona le ofera materialele prilejuite de lucrările de dezvelire a atelierelor pentru ars vase din sec. II-IV dupa Hristos de la Suculeu, in stinga drumului spre Dumbrava, aici fiind descoperita o interesanta aşezare a culturii Suciu de Sus (1600-sec. IX-VIII î.d. H.).
Cuptoarele dacice din epoca romana constituie singura rezervatie arheologica de acest fel din tara
Trecind la epoca dacica, menţionăm apoi descoperirea in anul 1903 la Medies a unui interesant tezaur de monede dacice din argint care se inscrie in timp intre anii 150-80 î.d. H.. Acest tezaur a dat si numele pieselor "monede de tip Mediesu Aurit'. Asemenea piese au fost descoperite si in fortificatia dacica de la Malanja Kopanja din Ucraina, la 25 km nord de Halmeu.
Epoca romana (sec. II-IV) este foarte bine reprezentata. Lucrările efectuate la Suculeu, si Suculeu - La Osanu, intre anii 1964 - 1971, au dus la dezvelirea unui număr de 13 cuptoare pentru ars vase aparţinind dacilor liberi. Este vorba de un atelier ce producea ceramica pentru o zona mai vasta, respectiv nord-vestul României. Instalatiile se compun din: camera de foc (impartita in doua), un gratar pe care se asezau piesele ceramice si camera de ardere a vaselor, un canal pentru aducerea caldurii, iar in fata se afla o groapa - 'camera fochistului" unde se facea focul. Din totalul cuptoarelor, cinci au fost conservate si protejate. Aceasta Rezervatie arheologica este singura de acest fel din tara. In jurul cuptoarelor au fost descoperite mai multe locuinte sapate in pământ. In punctul La Lesu au fost descoperite un număr de 74 de morminte de incineratie (mortii erau arsi si depusi in vase "urne"), in urna sau in groapa. Cuptoarele, locuintele si cimitirul sint contemporane, respectiv sec. II-IV d.Chr; materialele sint diverse: ceramica, obiecte de podoaba (fier, bronz, argint), unelte, arme, etc. Adaugam ca in zona cuptoarelor au fost găsite si doua monede romane din argint, emise in a doua jumătate a sec. II de catre imparatii romani Lucius Verus si Marcus Aurelius si care ajuta mai bine la fixarea in timp a acestei importante statiuni arheologice, care, pe baza materialelor, a facturii si tehnicii de executie, aparţine dacilor rămaşi in afara Imperiului Roman - dacii liberi. Adaugam apoi produsele romane ajunse aici pe baza schimburilor, dar si prezente germanice, cum ar fi vandalii.
Dupa anul 900, Mediesu a făcut parte din voievodatul condus de Menumorut
La sfârşitul mileniului intii, atunci cind procesul de formare a poporului si limbii române era incheiat, aceasta parte a judeţului a făcut parte din voievodatul (ducatul) condus de Menumorut. Incepind cu secolul XIII, deci dupa 1200, apare in documente districtul românesc Medies; un fapt de insemnatate este reprezentat de cele 5 documente papale din anul 1377, de fapt scrisori adresate Caterinei de Medies, si din care rezulta realitatile etnice româneşti din zona. Se afirma raspicat ca inca in vremuri imemoriale zona si cetatea existenţa aici au fost rapite de catre feudalitatea maghiara "ex manibus valahorum schismaticorum" - din mina valahilor schismatici. Evenimentele s-au petrecut dupa "marea schism" din anul 1054, respectiv despartirea bisericilor, aceea de vest (romano-catolica) si cea de rasarit (ortodoxa). In intreg evul mediu (1437, 1514, 1711), in zona au loc ample miscari taranesti. Adaugam ca datorita importantei sale, la 1409 Mediesu Aurit este menţionat ca tirg (oppidum). Se mai pastreaza un sigiliu din 1780.
Castelul din Medies a fost ridicat in anul 1630-1657
De o mare importanta este apoi castelul fortificat in stilul renasterii din centrul comunei. Castelul - fortareata a fost ridicat intre anii 1630-1657 de catre comitele de Crasna, Sigismund de Lonyay, diplomat al principelui Gh. Rákóczi I, dar el nu-si va vedea capodopera pentru ca moare in anul 1646. Construcţia, cel mai frumos monument in stilul Renasterii din Transilvania, avea trei nivele, este in plan patrulater cu dimensiunile de: 45,70x53,60 m.
Castelul a fost ridicat in zona cetăţii, mai exact a cetăţilor, suferind mai multe transformări. Acesta a constituit in perioada 1940-1944 un amplu depozit de carburanti si tehnica de lupta, fiind incendiat de trupele horthysto-fasciste in retragerea din toamna anului 1944. Revenind la cele doua cetăţi, cea mai veche este din pământ cu palisada de aparare din lemn, ridicata dupa anul 1100, iar din secolul XIV-XV a existat aici o cetate din piatra, faza de pământ fiind distrusă de invazia tatara de la 1241.
In 1848, 60 de sateni sint intemnitati
Bogata istorie a Mediesului si a zonei este ilustrata de marele tumult de la 1848. Numeroase documente fac referiri la ridicarile ţărănimii. Aceasta nu-si mai achita obligatiile fata de nobilii maghiari. Unui număr de 60 de tarani li se intenteaza un proces, fiind intemnitati, iar doi, Ştefan Zima si Dumitru Zob au fost condamnati la moarte. Sentinta nu este executata, dupa cum rezulta din documente. D. Zob moare la 23 noiembrie 1859 iar St., Zima la 25 mai 1871 (registrele Parohiei greco-catolice Medies); deci monumentul dedicat celor de la 1848 nu este conform in totalitate realitatii istorice dar orice monument dedicat istoriei naţionale este un lucru deosebit. Anul 1918 va duce la Marea Unire, si este marcat de preluarea puterii de catre autorităţile româneşti. La Potau se constituie Consiliul Naţional Român local si Garda Naţionala, formată din 42 de persoane. Acelaşi fapt se petrece si in celelalte localităţi ale actualei comune.

Monografie întocmită de istoricul Gheorghe Lazin

Website counter

Ultima actualizare : 14.10.2010