CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

Comuna Gherţa Mică
Biblioteca Comunală - raport statistic 2009

Bibliotecar / norma :fără bibliotecar
Adresa bibliotecii :Str. Principală, Nr.234
Tel./Fax. :0261/838010
Orar :-
Total colecţii 5352
Documente achiziţionate 0
Nr. total computere0
Total venituri (mii lei)0
Cheltuieli curente din finanţare bugetară0
Cheltuieli curente din venituri proprii0
Cheltuieli curente din alte venituri(sponsorizări,donaţii)0
Cheltuieli de capital0
Total utilizatori înscrişi 2005-20090
Utilizatori activi(2009)0
Tranzacţii de împrumut0
Nr. vizite la bibliotecă(frecvenţa)0
Populaţia3270

Monografia localităţii

Organizarea comitatului Satu Mare, care a durat practic doua secole (XII-XIII), a dus la impartirea Oaşului in doua zone, faptul a dus la desfiinţarea graniţelor tradiţionale ale formaţiunilor social-politice româneşti din aceasta parte a actualului judet. Astfel satele: Batarci, Bocicău, Comlăuşa, Gherţa Mare, Gherţa Mică, Tarna Mare, Tămăşeni, Turt si Valea Seacă vor fi înglobate comitatului Ugocea, iar restul localităţilor din Oas, aparţin de comitatul Satu Mare, iar administrativ-teritorial vor fi incadrate in plasa Baia Mare.
Gherţa Mică, are in componenţa sa localitatea cu acelaşi nume, care documentar este atestată in anul 1393. Relieful este compus din zone deluroase, comuna are suprafaţă de 33 km.p. si o populaţie de 3225 locuitori; localitatea se afla in partea de nord-est a judeţului fiind aluvionata de apele riului Tur. Din zona provin urme de locuiri din preistorie (piatra cioplita, respectiv paleoliticul superior cuprins in timp intre 40.000/35.000-10.000 î.d. H.). De pe dealul Bocaghita provin fragmente de vase specifice epocii bronzului, cultura Suciu de Sus (1500-900/850) î.d. H..
In anul 1437 izbucneste răscoala de la Bobâlna (din apropiere de Dej). Începuturile ei, primavara anului 1437 se plaseaza in zona Ugocea, nu este exclus ca razmerita sa fi cuprins si aceasta zona. Evul mediu cunoaste mai ales din secolul XIV-XV, intensificarea exploatarii ţărănimii, in documente apare si Gherţa Mică. La 1723 documentele vorbesc de un voievod local, Teodor Turteanu (Theodorus Turczy) din Gherţa Mică. Dainuirea indelungata a voievodatelor si voievozilor din tinuturile Sătmarene, releva trainicia structurilor tradiţionale si ale caracterului etnic preponderent românesc. Pentru secolul XVIII, documentar o serie de date fac referiri la activitatile de cercetare si exploatare a minereurilor pretioase. Printre terenurile unde au fost intreprinse aceste lucrări se număra si localitatea Gherţa Mică. Din anul 1831 exista sigiliul greco-catolic, care pe linga inscriptie, reda pe Sfinta Paraschiva cu o cruce in mina dreapta. In cuprinsul documentului emis asociatiunii "Arrta" din Sibiu, din 21 ianuarie 1865, dat la Baia Mare se face referire la cererea invatatorului Constantin Dragos din Gherţa Mică de a fi inscris in rindurile membrilor asociatiei. Documentul emis la Apa la 31 august 1913 menţionează adunarile populare din satele româneşti din Ugocea, printre prelegerile tinute se număra si expunerea teologului Alexandru Pop in data de 2 august la Gherţa Mică.
Locuitorii din zona au participat in mare număr la Marea Adunare Naţionala de la Alba Iulia pentru realizarea marelui act Unirea; plecarea s-a făcut cu trenul de la Baia Mare, printre vagoane se aflau si cele care aveau inscriptia - Oasul. In perioada 1940-1944, zona va cunoaste teroarea determinata de cinicul Diktat de la Viena. Pentru a nu răspunde ordinelor de chemare, mai ales in vara anului 1944, multi localnici s-a refugiat in munti, la adapostul marilor paduri din zona. In încheiere menţionăm ca la 8 septembrie 1996 la Gherţa Mică in prezenta a numeroşi localnici si cu o participare masiva de persoane din zona Oaşului, autoritati etc. a fost dezvelit bustul lui Decebal, regele - erou, drept dovada a faptului ca osenii isi cunosc si isi respecta stramosii.

Monografie întocmită de istoricul Gheorghe Lazin

Website counter

Ultima actualizare : 14.10.2010