CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

Comuna Certeze, Judeţul Satu Mare
Biblioteca Comunală - raport statistic 2009

Bibliotecar / norma :Corpoş Florin Nicolae / normă întreagă
Adresa bibliotecii :Str. Principală Nr. 864
Tel./Fax. :0261/858001(primărie)
Orar :Luni-Vineri : 8-16
Total colecţii 7038
Documente achiziţionate 160
Nr. total computere1
Total venituri (mii lei)51,38
Cheltuieli curente din finanţare bugetară51,01
Cheltuieli curente din venituri proprii0
Cheltuieli curente din alte venituri(sponsorizări,donaţii)0,37
Cheltuieli de capital0
Total utilizatori înscrişi 2005-2009595
Utilizatori activi(2009)227
Tranzacţii de împrumut1259
Nr. vizite la bibliotecă(frecvenţa)627
Populaţia5770

Monografia localităţii

Aşezată la poalele Muntilor Oaş si Gutâi in nord-estul judeţului Satu Mare, cu o suprafaţă de 113 km? si o populaţie la ultimul recensământ de 5445 locuitori, comuna, brăzdata de vaile Valea Rea si Valea Alba, are un relief prin excelenta deluros. In componenţa ei intra localităţile: Certeze - centrul de reşedinţa, Huta Certeze si Moiseni. Cu toate ca documentele medievale menţionează relativ târziu localităţile comunei, urmele de vietuire omeneasca sint mult mai vechi. Certeze este pomenit la 1490, Huta la 1909, iar in anul 1828 - Moiseniul. La vest de Moiseni, inspre Bixad, inca in anul 1928 au fost descoperite urme de locuire din epoca pietrei cioplite, respectiv paleolitic, si care se inscriu in timp intre anii 35.000-10.000 î.d. H.. In apropierea carierei de piatra de la Arsita (Huta), pe partea stinga a pârâului, exista o roca denumita opal, din care oamenii din preistorie isi confectionau uneltele. Infruntind vitregiile istoriei, oamenii dirji ai zonei si-au dus viaţă traditionala. In evul mediu, organizarea din perioada anilor 1100-1200 a scindat Oasul in doua, astfel ca actuala comuna a făcut parte din comitatul Satu Mare, iar din punct de vedere teritorial - administrativ din plasa Baia Mare.
Pentru istoria medievala specificam ca la Certeze a existat un voievod local, pe nume Cinta Ursu, amintit in anul 1724; sint amintiţi micii nobili locali, ridicati din rindul românilor si care s-au distins pentru merite militare. Astfel la 1774-1774 la Certeze sint menţionati ca existind 51 de nobili, printre care figureaza Ioan si Ştefan Pop. Dupa 1750 in zona Oaşului, se intensifica activitatile de cercetare si exploatare a metalelor pretioase, mai ales a aurului si argintului unde sint menţionate localităţile Certeze si Moiseni, astfel intre anii 1861-1865, la Moiseni isi avea sediul Asociatia din Oas pentru fabrica de fier, cu doua perimetre miniere: Tivadar si August situate in muntele Iezura din Certeze si Francisc de la Moiseni. Mai amintim ca se mai pastreaza si citeva sigilii ale localităţii Certeze din anul 1785, precum si cele bisericesti, de la Certeze (1831) sau Huta (1864).
Implicati in marile evenimente ale istoriei naţionale, locuitorii Ţării Oaşului n-au precupetit nici un efort spre implinirea dezideratelor scumpe ale românilor: independenta, libertatea si unitatea. La 1 Decembrie 1918, reprezentatii urmaşilor dacilor liberi, osenii au fost prezentati la Alba Iulia, iar prin eforturile lor alături de toti românii conjugate a fost realizata Marea Unire.
Dupa Diktatul de la Viena din 30 august 1940, locuitorii din zona s-au opus recrutarilor in armata hortysto-fascista, in acest sens, este de remarcat fuga lor in munti, opunindu-se astfel ordinelor. In 1944 au fost executati opt militari români intre Huta si Moiseni, ingropati mai apoi in 1945 primavara la Moiseni intr-o groapa comuna. In acest an, prin grija autoritatilor judetene si locale, eroilor le-a fost dedicat un monument in centrul comunei. Dintre personalităţile localităţii Certeze il menţionăm pe Bretan Lucian (1897-1967), avocat, om politic si publicist, studii juridice si secretar general al PNT-Satu Mare in perioada interbelica.
Frumusetea locurilor, a oamenilor, ospitalitatea si cinstea lor, ne cheama la marele praznic pastoresc "Simbra Oilor" care se sarbatoreste in fiecare început de mai, aici comentariile sint de prisos.

Monografie întocmită de istoricul Gheorghe Lazin

Website counter

Ultima actualizare : 14.10.2010