CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

Comuna Cehal, Judeţul Satu Mare
Biblioteca Comunală - raport statistic 2009

Bibliotecar / norma :Ilieş Ileana / normă întreagă
Adresa bibliotecii :Str. Principală, Nr. 545A
Tel./Fax. :0261/822504
Orar :Luni-Vineri : 8-16
Total colecţii 5940
Documente achiziţionate 83
Nr. total computere0
Total venituri (mii lei)12,11
Cheltuieli curente din finanţare bugetară11,60
Cheltuieli curente din venituri proprii0
Cheltuieli curente din alte venituri(sponsorizări,donaţii)0,51
Cheltuieli de capital0
Total utilizatori înscrişi 2005-2009401
Utilizatori activi(2009)101
Tranzacţii de împrumut1874
Nr. vizite la bibliotecă(frecvenţa)1578
Populaţia1890

Monografia localităţii

Cu un relief compus dintr-o zona deluroasa, străbătuta de apele Văii Cehalutului, comuna se afla situată in extremitatea sud-vestica a judeţului si are in componenţa sa următoarele sate: Cehalut - reşedinţa comunei, precum si satele Cehal si Orbau; suprafaţă comunei este de 63 km?, iar populaţia, la ultimul recensământ se ridica la cifra de 1996 locuitori. In ceea ce priveşte anii apariţiei in documentele medievale ale localităţilor comunei parerile sint diferite, astfel Petri Mor, in Szilagy vermegye monographija, indica pentru Cehal, secolul XV, pentru Cehalut, anul 1476 iar pentru Orbau - 1475; pe cind C. Suciu, in Dictionarul istoric al localităţilor din Transilvania, precizeaza ca localitatea Cehal apare in documente in anul 1330, Cehalut - a. 1341, si Orbau, in a. 1213. Adaugam ca in perioada interbelica, localităţile mai sus amintite au făcut parte din plasa Carei, zona administrativă care pe atunci era arondata judeţului Sălaj. Începuturile de vietuire ale comunităţilor umane din aceasta parte a judeţului sint insa mult mai vechi, astfel la Cehal si Cehalut au fost găsite o serie de obiecte din piatra slefuita (topoare mai ales) - Cehal. Pădurea Fanagsa, Pusta, precum si in perimetrul satului Orbau. Din epoca bronzului, respectiv cultura tracica, se impun o serie de descoperiri, in special cele de la Cehalut, un depozit de podoabe, unelte si arme, compus din 81 de piese si care a fost descoperit in anul 1873; amintim ca in anul 1969 in doua puncte distincte cu ocazia cercetarilor arheologice efectuate in partea dreapta a localităţii la Telek si Fintina tatarului, s-au descoperit urme de locuiri din aceeaşi perioada a epocii tracice. Bogatul inventar scos la lumina: ceramica, piese de metal, obiecte din lut demonstreaza gradul de civilizatie al comunităţilor umane din zona in epoca antica.
Continuitatea de vietuire este relevata in epoca romana prin descoperirile de la Cehalut (mormint, care avea in componenţa sa 6 piese metalice din fier) si Cehal. Pentru perioada medievala, zona s-a implementat realitatilor istorice ale Sălajului, cu marea cetate situată intre Zalnoc si Huta Chegii, iar mai apoi va fi implicata in evenimentele de la 1848/1849, dar mai ales atunci cind la 1877/1878, românii isi vor recistiga independenta (subscriptii de ajutoare materiale si banesti, pentru ostasii ce luptau la sud de Dunare).
Evenimentele de la sfârşitul primului război mondial, cind imperiul dualist austro-ungar se va prabusi sub loviturile popoarelor asuprite, va duce asa cum era si firesc la faurirea statului naţional unitar român - 1 Decembrie 1918, in Consiliile Naţionale Române locale, oamenii din aceasta parte au avut un rol de importanta deosebita. Pentru localitatea care isi are cel mai vechi an al menţiunii documentare, respectiv Orbau (1213) se cuvine sa amintim fortificatia prefeudala de aici (necercetata arheologic) si care prin tehnica sa de construcţie aparţine unei comunităţi locale româneşti precum si sigiliile satesti, (sigilul Cehalului - 1863 si al Cehalutului din anul 1799), care se mai pastreaza, din anul 1874, pe care este ilustrat un copac si un brazdar de plug situate pe o terasa inalta (corespunde realitatii geografice a localităţii).
Rindurile de fata nu putem a le incheia fara a aminti luptele grele duse aici de catre armata româna, împotriva celor fascisto-hortyste pentru Eliberare in octombrie 1944).

Monografie întocmită de istoricul Gheorghe Lazin

Website counter

Ultima actualizare : 14.10.2010