CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

Comuna Bixad
Biblioteca Comunală - raport statistic 2009

Bibliotecar / norma :Demian Titie / normă întreagă
Adresa bibliotecii :Bixad, sat Trip Nr. 252
Tel./Fax. :0261/843715 (primarie)
Orar :Luni-Vineri : 8-16
Total colecţii 13428
Documente achiziţionate 119
Nr. total computere0
Total venituri (mii lei)30,90
Cheltuieli curente din finanţare bugetară30,20
Cheltuieli curente din venituri proprii0
Cheltuieli curente din alte venituri(sponsorizări,donaţii)0,70
Cheltuieli de capital0
Total utilizatori înscrişi 2005-2009438
Utilizatori activi(2009)224
Tranzacţii de împrumut1938
Nr. vizite la bibliotecă(frecvenţa)2403
Populaţia7568

Monografia localităţii

Comuna Bixad, având în componenţă satele Boineşti şi Trip se află situată în nord-estul judeţului nostru şi se întinde pe o suprafaţă de 85 km?. Pe teritoriul comunei se află bogate izvoare de ape minerale carbo-gazoase, ca forme de relief predomină dealurile (zona de piemont a Munţilor Oaş teritoriul comunei este străbătut de apa râului Bixad. Menţiunile documentare sunt: Bixad (centrul de reşedinţă), apare în anul 1478, Boineşti - 1490, Trip - 1493, populaţia la ultimul recensământ era de 4544. Faţă de Bixad, satele componente se află situate, la 2 km, Trip si Boineşti la 5 km. Cercetările arheologice din zonă au început încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea (la Boineşti), reluate în 1928 la Bixad de către universitarul clujean Marton Roska; ele au continuat apoi ani de-a rândul la Bixad şi Boineşti, începând din 1957, cercetările arheologice au vizat în special prima epocă a societăţii omenesti (paleoliticul = piatra veche). Vestigiile scoase la lumină: Lautoriu, Sub coasta râtului, Cetăţele (Bixad) şi Coasta Boineştilor, au pus în lumină vestigii din piatră cioplită (unelte, arme), care se înscriu în timp între anii 40.000/35.000 - 10.000 î.d. H.. Pentru Bixad mai amintim descoperirea unei monede de argint dacice (tetradrahma) din sec. III-II î.d. H.
Cele mai multe urme arheologice le găsim pe Coasta Boineştilor (Belavara), în hotarul satelor Boineşti şi Remetea. Cercetările de aici din anul 1980 au scos la lumină o cetate de pământ fortificată cu un val şi care aparţine epocii finale a bronzului (1.150-950/900 î.d. H.). Pe lângă ceramică, unelte şi podoabe de bronz, au fost descoperite urme de locuire din epoca romană (mormânt cu piese de armament din fier), precum şi din perioada medievală timpurie, despre această fortificaţie Vasile Pârvan, în lucrarea sa Getica, Bucureşti, 1926, afirma că este sigur dacică iar începuturile sale le situează în epoca pietrei.
Organizarea comitatului între 1100-1200, a scindat Oaşul în două părţi, Bixadul rămâne în Oaş aparţinând de plasa Baia Mare, Comitatul Satu Mare.
În evul mediu, odată cu procesul de cristalizare şi dezvoltare a relţtiilor de tip feudal situaţia ţărănimii se înrăutăţeşte treptat. Au loc mai multe revolte, astfel preludiul răscoalei de la Bobâlna (1437) se situează în zonă, conducători fiind judele sătesc Martin şi mesteşugarul Valentin. De menţionat că în evul mediu domeniul Medieşul Aurit cuprindea pe lângă părţi din Călineşti, Cămărzana, şi o parte din Bixad. În general populaţia satelor se constituia din iobagi, săraci, jeleri, voievozi şi mici nobili. În documente apare la 1578 un voievod la Bixad cu numele Stephan Băieşul; ample mişcări sunt legate de răscoala condusă de Gh. Doja (1514), avându-l în frunte pe Laurenţiu Meszaros. În aceeaşi perioadă a evului mediu, o categorie aparte a locuitorilor o reprezintă micii nobili, astfel în evidenţele întocmite în scop militar, rectificate în anii 1811 şi 1813, se menţionează numai pentru Bixad 56 de nobili, ridicaţi la acest rang pentru merite militare.
Secolul XIX, marchează mari zguduiri cu ocazia anului revoluţionar 1848-1949. De remarcat că în secolele XVIII-XIX, şi până după primul război mondial, în zonă erau foarte active exploatările miniere, feroase şi neferoase, la Bixad, în documentele miniere de la 1836-1837, sunt menţionate două perimetre miniere "Ludovic" şi "Alexandru", la fel în 1865 se face menţiunea unor perimetre de exploatare (filoane de pirită cu bogat conţinut în aur şi argint). La 1881, la Bixad ia fiinţă Asociaţia minieră "Teofil", o altă Asociaţie minieră Oaş - Bixad, este menţionată în anul 1883.
Lupta pentru emanciparea naţională, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor, cunoaşte o radicalizare nemaiîntâlnită. În toamna anului 1918 se vor forma consiliile naţionale locale, precum şi Gărzile Naţionale. La Bixad, C.N.R. era format din "oamenii cei mai săraci din sat dar şi cei mai aşpri". Berinde Alexiu din Boineşti (1844/1933), fruntaş politic, colaborator al dr. Vasile Lucaciu a fost preşedintele CNR din Seini (în 1918 este urmărit de secui pentru a fi lichidat). Dintre personalităţile comunei, îl amintim pe Ştefan Darabant (1882-1932) din Boineşti, a participat la primul război mondial, se întoarce din prizonieratul din Rusia în 1920, a fost decorat (1930) cu ordinul "Coroana României" în rang de cavaler.
Pentru monumente, menţionăm cunoscuta mânăstire de la Bixad, ctitorită la 1771, ridicată într-o planimetrie bizantină, cu Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, cu numeroase pelerinaje şi praznicul cel mare de Sfânta Maria din 15 august. Se impune apoi monumentul eroilor patriei ridicat in amintirea eroilor căzuţi pentru apărarea şi eliberarea ţării.

Monografie întocmită de istoricul Gheorghe Lazin

Website counter

Ultima actualizare : 12.10.2010