CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

Comuna Berveni
Biblioteca Comunală - raport statistic 2009

Bibliotecar / norma :Szakola Csilla/ 1/2 normă
Adresa bibliotecii :Str. Herman Otto, Nr. 349
Tel./Fax. :0261/872001
Orar :Luni-Vineri : 8-12
Total colecţii 12456
Documente achiziţionate 103
Nr. total computere0
Total venituri (mii lei)6,60
Cheltuieli curente din finanţare bugetară6,00
Cheltuieli curente din venituri proprii0
Cheltuieli curente din alte venituri(sponsorizări,donaţii)0,60
Cheltuieli de capital0
Total utilizatori înscrişi 2005-2009347
Utilizatori activi(2009)180
Tranzacţii de împrumut1389
Nr. vizite la bibliotecă(frecvenţa)649
Populaţia3700

Monografia localităţii

Teritoriul comunei, brăzdat de apele râului Crasna se afla în partea de vest a judeţului şi se întinde pe o suprafaţă de 48 km.?, cel mai apropiat oraş (municipiu) este Careiul, la 8 km distanţă. În componenţa sa intră satele: Berveni, reşedinţa comunei şi Lucăceni; populaţia se ridică la aproximativ 3614 locuitori; relieful este format exclusiv de câmpie (Câmpia Ecedea).
Menţiunile documentare ale celor două localităţi componente ale comunei, sunt: Berveni, anul 1281 şi Lucăceni, localitate de colonişti de după reforma agrară din anul 1921. Aceasta s-a constituit în etape succesive, între anii 1924-1930, prin colonizări masive în favoarea elementului românesc din zonă. Astfel în zona Carei, coloniştii constituiau aproximativ 2500 de suflete, respectiv circa 480 capi de familie. Lucăcenii, îşi au obârşia în cea mai mare parte din Maramureşul istoric, respectiv localitatea Şişeşti (ne amintim de tribunul Vasile Lucaciu), dar şi din satele din jurul acesteia.
Pentru istoria străveche şi veche a comunei menţionăm faptul că numai în hotarul Berveniului, exista în 12 locuri din hotar un număr de 30 de descoperiri arheologice, care se întind în timp din epoca pietrei şlefuite (neolitic), respectiv 6500/6000 î.d. H. şi până în perioada anilor 1200 după Hristos. De o importanţă deosebită sunt vestigiile care aparţin epocii daco-celtice (sec. III-II în.Chr.), cele din epoca romană (sec. II-IV d.Chr.) şi urmele dintre anii 1100-1200, acolo unde se afla odinioară satul vechi. Dintre materialele descoperite se remarcă mai întâi fragmentele de vase de lut (unele sunt întregi), obiectele din piatra, bronz, dar mai ales ceramica romană de lux, aşa numita "terra sigillata" (vase obţinute prin turnarea lutului moale în tipare) din perioada epocii romane.
Situată între Berveni şi Cămin, satul Lucăceni se află în zona mlaştinii Ecedea, din hotarul acestuia menţionăm că în 3 puncte distincte au fost scoase la lumină vestigii arheologice din epoca pietrei, cea a bronzului, epoca romană şi feudal - timpurie. Pentru epoca romană se cuvine menţionarea a două monede de argint romane, una aparţine împăratului Nerva şi a fost emisă în anul 96 d.Chr., iar cealaltă aparţine împăratului Traian, a fost bătută între anii 103-104; cele două piese au fost emise în monetăria de la Roma.
În evul mediu zona este puternic ancorată de oraşul Carei şi castelul de aici (construcţia datează din anul 1482, în anul 1592, construcţia existentă acolo este transformată în cetate, iar în anul 1794 se va ridica castelul, reşedinţă a nobililor din familia Károlyi. Pentru perioadele mai apropiate, documentar sunt menţionate ecourile stârnite de răscoala lui Horea, Closca şi Crişan din 1784-1785, precum şi amplele mişcări ale românilor, maghiarilor şi germanilor de la 1848-1849 când ţărănimea se ridica în masă pentru redobândirea vechilor drepturi, în special a pământului. Evenimentele din toamna fierbinte a anului 1918, atunci când se constituie Consiliile Naţionale Române locale şi Gărzile Naţionale, este prinsă în tumultul prefacerilor. Astfel cu participarea masivă a populaţiei din zonă la 18 noiembrie 1918 se constituie Consiliul Naţional Român al plăşii Carei (adunarea s-a ţinut în sala festivă a primăriei), tot atunci se hotăreşte şi desprinderea celor 46 de parohii româneşti de episcopia de Hajdudorog, creată în anul 1912, în documente se arăta: "s-a votat cea mai frumoasă acţiune, lepădarea jugului străin şi unirea cu patria mumă".
Preşedinte a fost ales cunoscutul militant Romul George Marchiş, care a făcut parte şi din Consiliul Naţional Român al comitatului Satu Mare.
Promisă ţăranilor soldaţi de pe front, în primăvara anului 1917, reforma agrară a fost legiferată la 17 iulie 1921, acest proces a cuprins şi zona Berveni, cei mai mari proprietari funciari din judeţ proveneau din familile Károlyi,Vécsey, Teleki, Degenfeld, astfel contele Ludovic Károlyi, avea proprietăţi în 38 de localităţi din judeţ, printre ele şi la Berveni, şi i-au fost expropriate 45.000 iugăre (1 iugăr = 0,58 ari). Cu toate că reforma agrară din 1921, a fost efectuată în cel mai democratic spirit din Europa, de pământ au beneficiat depotrivă românii, maghiarii, germanii din zonă au existat o serie de inexactităţi. În încheiere amintim că în zona Carei au fost duse grele lupte pentru eliberare, în octombrie 1944. În ziarul "Timpul" din 25 Octombrie 1944, se sublinia: "începând din zorii zilei deasupra ultimelor două cetăţi româneşti din Ardealul de Nord - Careii Mari şi Satu Mare - tricolorul nostru fâlfâie din nou biruitor".

Bodea, Gheorghe I., Berveni. Din trecutul şi prezentul unei comune, [s.n.], Satu Mare, 1970.
Monografie întocmită de istoricul Gheorghe Lazin

Website counter

Ultima actualizare : 12.10.2010