CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ




  • Asigură valorificarea şi cercetarea ştiinţifică a patrimoniului cultural naţional în vederea accesului democratic la cultură;
  • Asigură evidenţa şi prelucrarea fondului de patrimoniu;
  • Asigură conservarea fondului de patrimoniu în vederea transmiterii acestor valori generaţiilor următoare;
  • Pune la dispoziţia utilizatorilor surse de informare.
Colecţiile de documente
Cantitativ, colecţiile fondului documentar al Bibliotecii Judeţene Satu Mare cuprind peste 76200 unităţi de bibliotecă, din care: 5 incunabule, volume de carte românească veche, volume de carte străină din secolele XVI-XVIII, manuscrise, cărţi din sec. XIX-începutul secolului XX, periodice româneşti şi străine.
Fondul de carte veche al Bibliotecii Judeţene Satu Mare s-a constituit prin comasarea altor fonduri anterior constituite. Pe baza însemnelor de proprietate aflate pe cărţi, se pot identifica mai multe surse ale provenienţei volumelor. Astfel, o parte a volumelor provin de la: Liceul Reformat din Satu Mare, Muzeul Raional Carei, Liceul Reformat din Sighet, Şcoala Piaristă din Carei etc. În număr mare apar pe cărţi şi ex-libris-urile unor persoane particulare, ca de exemplu: Teleki Emeric, Korponay Kornél, Kováts Dániel, Draskoczy Gábor, Vasile Mureşianu etc. Începând cu anul 1990 fondul de carte veche s-a îmbogăţit prin noi achiziţii de carte, prin cumpărare sau prin donaţii de la persoane particulare.
Dintre cărţile vechi româneşti amintim: un Liturghier din 1741, un Ceaslov de la Râmnic din 1753, două bucoavne - una de Cluj din 1744, alta de Blaj din 1759, Grammatica daco-romana sive valachica, Viena, 1826, Lesicon romanescu-latinescu-ungurescu-nemţescu quare de mai mulţi autori în cursul a trideci şi mai multoru ani s-au lucratu, Buda, 1825.
Periodicele
Fondul de periodice cuprinde peste 200 de titluri - predominând cele în limba maghiară de interes local ("Szamos", "Szatmár", "Szatmári hirlap", "Szatmári gazda", "Szatmár és vidéke" - apărute la Satu Mare). În limba română sunt cca. 30 de titluri de periodice, în colecţii incomplete (dintre ele amintim: "Foaie pentru minte, inimă şi literatură", "Cosânzeana", "Răvaşul", "Revista Fundaţiilor Regale" etc.) Din secolul al XVIII-lea există 150 de periodice, cel mai valoros fiind "Die Horen" apărut la Tübingen în 1795 sub redacţia lui Friedrich von Schiller.
Manuscrisele
Manuscrisele se împart tematic în: manuscrise cu caracter ştiinţific (cursuri şi manuale de ştiinţe ale naturii - biologie, fizică, chimie, retorică, filozofie, medicină etc.) şi manuscrise cu caracter religios.
Un loc aparte îl ocupă Liturghierul slavon, copiat în anul 1585 de ierodiaconul Eustatie de la Putna. Manuscrisul este o copie după Liturghierul tradus de Eftimie, patriarhul Târnovei (1375 - 1393), folosindu-se unul dintre textele care circulau la noi în decursul secolului al XVI-lea. Este scris într-o formă îngrijită, cu caractere chirilice semiunciale, cerneală neagră şi roşie. Limba acestui manuscris se caracterizează prin particularităţile fonetice specifice textelor în limba slavă bisericească de redacţie medio - bulgară, iar ortografia respectă regulile ortografice stabilite şi răspândite de patriarhul Eftimie al Târnovei. Filigranul reprezintă un mistreţ, marca morii de hârtie din Schweidnitz.
Liturghier slavon

Cartea străină veche din secolul al XVI-lea
Cartea străină veche din secolul al XVI-lea este prezentă printr-un număr de 321 de volume. Regăsim în colecţia de carte străină de secol XV şi XVI, atât numele celor mai renumiţi tipografi şi editori ai vremii: Aldus Manutius, familia Elzevir, familia Plantin, Iohannes Froben şi Nicolaus Episcopius, familia de Tournes, familia Estienne, Sebastian Gryphe, Sigismund Feyerabend, cât şi numele altor tipografi, cunoscuţi mai ales în vremea lor, dar care şi-au adus contribuţia la dezvoltarea tiparului european prin editarea şi tipărirea unor opere valoroase, fie ale autorilor clasici, fie ale autorilor contemporani (officina Brylingeriana din Basel, Thoma Guarinus din Basel, officina Henric Petrina din Basel, officina Oporiniana din Basel, Guilelmus Laemarius, moştenitorii lui Andreas Wechelus din Frankfurt pe Main, Ioannes Crispinus din Geneva, Eustatius Vignon din Geneva, Maternus Cholinus, Theodorus Graminaeus şi Ioannes Gymnicus din Köln, Franciscus Le Preux din Lausanne, Ioannes Steinman, Mattheus Harnisius din Neustadt an der Hardt, Hieronymus de Marnef din Paris, Georgius Nigrinus din Praga, Iosias şi Theodorus Rihelius din Strasbourg, Ioannes Singrenius din Viena).
Predomină lucrările în limbile latină, germană şi maghiară, dar nu lipsesc nici operele în limba greacă sau ebraică.



  • Arnobius. Disputationum adversus gentes. Anvers: ex officina Christophori Plantini, 1582.




  • Muretus, Marcus Antonius. Variarum lectionum, Anvers: Apud Christophori Plantini, 1586.










  • Apuleius, Lucius. Opera omnia, 1600, Ex officina Plantiniana: Raphelengus, Cristophorus;




  • Erasmus, Desiderius Rotterdamus. Apophthegmatum ex optimis utriusque linguae scriptoribus Basel: per Nicolaum et Eusebium Episcopios, 1565.









  • Dintre tipăriturile elzeviriene din secolul al XVI-lea menţionăm volumul lui Ioannes Meursius, Criticus Arnobianus, 1598, Leyda.
    Majoritatea tipăriturilor elzeviriene din colecţie sunt din secolul al XVII-lea: Ioannes Barclaius, Argenis, 1627 şi Satyricon, 1637, Meursius, Atticarum lectionum..., 1617, Publius Ovidius Naso, Opera, 1661, Titus Livius, Ab Urbe condita, 1664, diferite ediţii ale operei lui Daniel Heinsius.


    • Ioannes Barclaius. Satyricon, Lugduni Batavorum, Apud Elzevirios, 1637.




    L.A.Florus, De gestis Romanorum historiarum libri IIII, Amstelodami, Ex officina Elzeviriana, 1660. Thoma Erpenius. Rudimenta linguae arabicae, Lugduni Batavorum, 1628. Novum Testamentum, Amstelodami, Apud Danielem Elzevirium, 1675.

    Două din cele cinci incunabule ale colecţiei provin din vestita imprimerie a lui Aldus Manutius:
  • " Theocrit; Pitagora; Hesiod...
    Theocriti Eclogae triginta... Aurea carmina Pythagorae... Hesiodi Theogonia...
    Colofon: Impressum Venetiis characteribus ac studio Aldi Manucii Romani cum gratia & c. M.CCCC.XCV. mense februario 1495, Veneţia: Apud Aldum
  • Aristophanes. Comoediae novem Colofon: Venetiis apud Aldum. MIID. Idibus Quintilis.
    1498, Veneţia: Apud Aldum

  • Alte tipărituri care provin de la imprimeria aldină: Cicero, Marcus Tullius, Epistolae ad Atticum, ad M. Brutum, ad Quinctum fratrem, Apud Paulum Manutium, Aldi filium, Veneţia, 1559; Oribasius Sardianus, Collectorum medicinallum, In annos XX [1554-1555], Veneţia.

    Cel mai vechi incunabul pe care îl deţine biblioteca provine de la Basel.

    Gratianus. Decretum


    1 sept. 1486, Basel, ed. Michael Wensler, tip. Bartholomaeus Brixiensis.

    Filigranul reprezintă un cap de bou identic cu unul din filigranele hârtiei pe care s-a tipărit de către Gutenberg, Biblia cu 42 de rânduri. Lucrarea este cunoscută sub numele de Decretum sau Concordantia discordantium canonum.

    Monahul Gratianus (călugăr la mănăstirea San Felice din Bologna) a organizat dreptul canonic în secolul al XII-lea. A sistematizat în jurul anului 1145 tot ce se referea la dreptul canonic. Izvoarele folosite de Gratianus au fost deciziile diferitelor concilii, scrieri autentice sau fictive ale părinţilor bisericii, scrisori papale, capitulaţii ale regilor franci, lucrări de drept roman. Unele dintre acestea erau adunate deja în alte colecţii de drept canonic: Collectio Anselmo edicata ale arhiepiscopului de Milano (888-897), colecţia arhiepiscopului Burchardt de Worms (1012-1022), colecţia arhiepiscopului Anselm de Lucca (13 cărţi), colecţiile Panormia şi Decretum ale episcopului Ivo de Chartres.
    Decretum Gratiani a stat la baza întocmirii Corpus iuris canonici elaborat în 1580, căpătând o nouă codificare în 1917 sub numele de Codex iuris canonici.
    Acest incunabul figurează alături de alte 11 exemplare identice aflate în SUA, Olanda, Germania, Belgia, Polonia, Ungaria, în "Incunable Short - Title Catalogue", tipărit de British Library.


    Celelalte incunabule din colecţie:
  • Cicero, Marcus Tullius, Commentarii quaestionum Tusculanarum, Veneţia, 1499
  • Cicero, Marcus Tullius, De officiis, Veneţia, 1500
  • Cartea străină veche din secolul al XVII-lea este reprezentată prin cărţi cu tematică religioasă, cărţi de istorie şi filozofie, cărţi cuprinzând operele autorilor greci şi latini. Există tipărituri din următoarele centre tipografice: Alba-Iulia (de unde provin două tipărituri realizate de Martinus Coronensis Maior), Amsterdam (cu tipărituri elzeviriene şi de la officinele lui Ioannes Iansonius şi Iohannes a Someren), Anvers, Basel (demnă de menţionat aici este o ediţie a operei lui Lucius Apuleius la officina lui Froben în 1606), Berlin, Debreţin, Edinburgh, Frankfurt pe Main, Geneva, Hanau, Heidelberg, Jena, Leyda, Leipzig, Londra, Nürenberg, Oradea (cu tipărituri de Szencius Kertesz Abraham), Paris, Philadelphia, Sibiu, Strasbourg, Utrecht (dintre acestea este considerată rară ediţia primă a lucrării istoricului grec, Ioannes Cinnamus, De rebus gestis imperat. Constantinop. Ioannis et Manuelis Comnenorum, din 1652), Viena, Wittenberg, Wolfenbüttel.


  • Ioannes Cinnamus. De rebus gestis Imperat. Constantinop. Ioannis et Manuelis Comnenorum, Utrecht, 1652.

  • Secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea sunt reprezentate prin literatura clasică greacă şi latină, precum şi prin marea literatură europeană a secolului al XVIII-lea. Bine reprezentată este literatura istorică şi geografică. De asemenea, colecţia cuprinde numeroase enciclopedii, lexicoane, dicţionare. În ceea ce priveşte limba, predomină operele în limbile maghiară şi germană, dar nu lipsesc nici tipăriturile scrise în principalele limbi europene sau în diferite limbi orientale.

    Website counter

    Ultima actualizare : 02.06.2011